libertate?

Libertatea...descătuşarea gândurilor mele, din războiul ce are loc în fiecare zi în adâncul meu.
Eliberarea la care visez de mult...şi doar atât.Mă aflu în trenul vieţii ce mă duce încet,încet în lagărul de unde nu voi mai scăpa.Imaginea tuturor lucrurilor pe care le detest se proiectează ca nişte diafilme pe retina ochilor mei.Nevoia de a-i închide mă copleşeşte.Sunt singură în compartiment şi devin claustrofobă.Simt cum mirosul temerilor mele îmi învăluie nările.Gura parcă îmi e cusută cu firul tăcerii pe care nu îl pot descoase.şi aş vrea...cât mi-aş dori să pot să ţip de fericire, să vorbesc cu cineva care să mă înţeleagă. Înăuntrul meu este un continuu zbucium ce îşi doreşte să iasă,să se afirme.E gălăgie în afara compartimentului.O gălăgie pe care parcă o simt în fiecare parte a trupului meu...ca şi cum m-ar învălui un sentiment ucigător de teamă.Sunt un milion de controlori acolo...Dar nu am bilet.Nu am vrut să am.Nici măcar nu vreau să ajung la destinaţie.Mă gândesc la faptul că nu voi putea să înţeleg ce înseamnă cu adevărat fericirea sublimă, libertatea gândului meu şi modelarea trupului după suflet.
Compartimentul îmi e asaltat de oameni ce vin şi pleacă. încet, încet încep să obosesc.Pleoapele îmi pică asemenea unor cortine grele, iar genele îmi sunt spălate de cel mai curat lucru al unui suflet:o lacrimă ce se naşte din setea de libertate a acestuia.Dar fericirea mea unde e?Unde e libertatea mea?Nu vreau să fiu prinsă în acea închisoare din cauza războiului pe care îl poartă sufletul şi trupul meu.O luptă strânsă în care trupul îmi învăluie sufletul ce se sufocă neajutorat.Vreau să îl eliberez înainte de a-i despărţi acest lagăr oribil.Vreau să înţeleagă cât de frumos pot supravieţui împreună.Asemenea unor dansatori de balet ce se pierd în mişcări lente, ce trăiesc cu pasiune, ca şi cum ar fi ultima clipă a vieţii lor...Gândurile mele sunt îndreptate către noi răsărituri...păsările ce zboară lin către dragul meu soare...iar luna, luna e ca o mireasă înconjurată de milioanele de stele. Mă gândesc, oare nu cumva soarele e dragul său?...iubitul său soare...Dar nu se pot întâlni.De ce îmi simt trupul soare şi sufletul lună?
Deodată trenul se opreşte.Face un popas în dreptul unui câmp imens.
Las bagajele şi încep să alerg.Războiul ce se dă în adâncul meu se opreşte.Pentru o clipă simt libertatea.Ce reprezintă ea?Libertatea e zâmbetul ce nu tinde să dispară,bucuria ce nu vrea să îţi părăsească ochii, liniştea sufletului ce îţi captează trupul. Şi deodată m-am hotărât să părăsesc trenul.Să nu mă mai întorc acolo.Să îmi las trecutul în urmă.Să scap de inhibiţii, să îmi trăiesc libertatea la superlativ. Încep să cred că într-o bună zi, soarele şi luna se vor întâlni, încep să cred că trupul îmi va invita sufletul să danseze, vor fi asemenea balerinilor, voi trăi fiecare clipă precum ar fi ultima.
Iar voi, restul, nu vă lăsaţi conduşi în acest lagăr,unde spunem adio tuturor fără să ştim cu adevărat ce înseamnă fericirea, libertatea de a simţi cum sufletul trăieşte în armonie cu trupul, formând un dans al fericirii infinite.

Ciresul

"o,tu, rege al inimii mele
m-asez usor la umbra ta.
inclina-ti supra-mi ramurile-ti grele
sa simt mireasma florilor aievea.
s-adorm cu fruntea-mi spre a ta coroana
si sa-mi dezmierde vantul buzele,
sa ma invelesti cu a florilor naframa
cum pe poet imratiseaza muzele.
sa-mi cada parul lin pe sani
si ochii sa-i inchid,
sa imi tin inima in maini
si capul sa-mi inclin.
sa iti ofer suflarea mea
ca cel mai de pret dar,
tu sa imi dai mandretea ta
sa cresc ca un lastar.
sa-mbatranim noi amandoi
incet si singurei,
fara suspine,ori nevoi,
de vrei, ori de nu vrei
si de nu vrei nu ma uita
ca pe o oarecare.
eu voi veni la tine-adesea
cat m-ar durea de tare."

http://www.youtube.com/watch?v=Lo_gKR2RgHQ&feature=fvsr

Pics

Lumea...e rea

Azi am fost cu fratele meu la doctor...am vazut in holul spitalului un copil de la casa de copii pe care il mai vazusem pana azi de cateva ori...intotdeauna l-am admirat. e dragut are niste ochi migdalati si nu mai mult de 5 ani. saracutul...intotdeauna era batut de copiii mai mari sau de asistente...mi se rupea sufletul cand il vedeam. e atat de simpatic, si totodata foarte trist. i se citeste tristetea in ochi.astazi statea lipit de calorifer cu o colega de salon, probabil si ea de la orfelinat.si se uita la fratele meu care statea in bratele mele. probabil tanjea dupa dragoste,dupa afectiune dupa o vorba buna, dupa un zambet.era trist. si nu numai el este trist. toti copii de la orfelinat sau cei orfani sunt tristi. si nu ar trebui sa fie. copilaria este ca un paradis unde nimeni nu ar trebui sa verse nici macar o lacrima. lumea e rea. judeca oamenii dupa aparente si dupa pozitia sociala. chiar si in scoli putini sunt cei care fac fapte bune pentru cei din orfelinate...de parca ar fi vina lor ca sunt asa. sau ca soarta nu a fost prea blanda cu ei. nu e vina lor. nici nu stiu a cui vina e. poate asa le e destinul.

mi-ar placea ca lumea sa fie mai buna. mi-ar placea ca fiecare copil sa aibe un camin. Unii se chinuie sa aibe copii, fac tot ce le sta in putere iar altii ii abandoneaza pe strazi sau in spitale. e groaznic.

Zambetul inocent al unui copil este ca o comoara gasita in cea mai adanca mare.

cei trei muschetari

E ciudat ca o fata sa stea numai cu baieti...asta si-ar zice unii...dar nu nu e ..nu e chiar deloc ciudat. e chiar fain :X...

Baietii niciodata nu te vor invidia pt noua oja sau pentru un look nou care te prinde de minune

ei sunt cu ale lor: fotbal , masini , gagici:)) bine sa nu exageram

impreuna cu cei doi colegi de banca pe care ii ador (:X:x:X) :D Costin si cristi :)
Pe costin il stiu de cand eram de o schioapa...am crescut impreuna..ne jucam, radeam:)) si acum radem.

au fost si momente cand ma calca pe nervi:)) inventa multe lucruri neadevarate. imi aduc aminte ca prin clasa a2a i-am zis sa ma astepte tragandu-l de maneca si in momentu ala i s-a rupt gheozdanul:))...iar maica-sa a venit la mine acasa sa ma intrebe de ce i-am rupt gheozdanul lui costin:))...cand eram mici ne strangeam eu el si laurentiu si aveam o trupa....faceam pe 3SE :))....eram atat de comici :X...Costin a fost primul meu prieten , cu el am intrat in clasa, langa el am stat... el era mai mereu langa mine..si eu langa el...cand a plecat de acasa eu l-am cautat, eu l-am adus acasa, eu eu;)) si cristi :x. El (cristi)a fost iubitul meu prin clasa a4a. vai ce mult imi placea de el. acum suntem frt buni prieteni si sper sa ramanem. Cu el radeam in vacanta de vara:)) cand am mers la liceu si rupeam buruieni (ma iubeste, nu ma iubeste) :)) sau cand ne chinuiam sa urcam un damb in sosete.

in ore suntem atat de "cretini":)) incat facem misto de toata lumea, si radem pana ni se inrosesc urechile. olimpiada la engleza a fost cea mai tare. a fost un trio total:)) cum se face aia cum se face aia?:)) testul la geografie la fel :D si multe alte chestii la care ne ajutam...si ne ajutam cu placere:D cu toate ca uneori sunt putin egoista:">..

O sa imi fie tare dor de voi :) Cei trei mushchetari...am putea sa spunem "toti pt unul si unul pt toti" pt ca asa e :X ....Va :x :)

continuaree....

azi mi-am mai amintit o chestie:))

mi-am luat o data cola si un pliculet de nes...in baie, desfac pliculetul si torn nessul in suc......am ramas cu jumatate de cutie de suc intreaga....restul:)) pe jos ....







to be continued

Friendship? I lost it...

Ce inseamna sa ai un prieten adevarat? Cati prieteni adevarati aveti? Eu stiu ce inseamna prietenia. Am avut-o candva...eram asa de fericita...aveam pe umarul cui sa ma plang si langa cine si "de cine" sa rad:)) am pus de cine in ghilimele deoarece in general eu sunt cea de care se rade...era frumos.Cand aveam o problema ii spuneam. Cand eram fericita ii spuneam, si ea facea la fel. Imi amintesc cum mergeam vara pe afara si aveam noi un mod de a ne "manifesta:))".Faceam misto de oameni...stiu suna rautacios dar eram noi insine,eram una langa alta si una langa alta. mereu eram gata sa ne ajutam una pe cealalta...si la scoala eram la fel,gandeam la fel...gen.."cele doua tocilare din ultima banca:))". Faceam ca totul sa para usor...si eram langa ea. Cand a luat prima nota proasta am fost langa ea...prima nota proasta..eu am luat-o anul trecut..mdaa:( ea nu a fost langa mine...dar. Imi amintesc:))(sunt multe lucruri)ca odata eram in curtea scolii...stateam pe banca impreuna cu o alta prietena si "vorbeam" sau mai bine zis "barfeam"(da mai barfeam si noi din cand in cand:">) prin semne:)) aveam un limbaj al nostru...si nu ne placea sa lasam baietii sa ne faca sa suferim...cu o privire sau o replica ne bufnea rasu`...daa radeam mereu mereu mereu :)...era faain..la chimie eram cele mai tari..cand toata lumea lua in test 5.6.7...noi luam 10:)) olimpiada la chimie a fost cea mai tare...imi aduc aminte ca am stropit peretii cu suc si replica mea a fost "deutzo maine dau cu var:))" era prea tare...o iubeam prea mult..si acum o iubesc(si nu nu`s pe invers)...dar cu timpul m-am schimbat. Parca vacanta de vara ne-a distantat...sau cel putin asa credeam eu. Cand am inceput scoala am fost atat de entuziasmata sa o revad si am strans-o atat de tare in brate...mi-a dat un breloc..un ursulet:X inca il mai am..imi aminteste de ea..o vad in fiecare zi la scoala dar ii simt lipsa...cand imi aduc aminte ca ne certam...mici certuri ca intre prietene...bff:))..:x...si imi dadea cate un mesaj...eram amandoua impotriva la toti nu acceptam sa se ia nimeni de cealalta...imi zicea "te apar eu!" iar eu..eu:-j "mersiii >:D<" :)) daa..si apoi s-a rupt tot...ea credea ca am nevoie de spatiu dar nu stia ca aveam nevoie de ea..de EA..noi:(

Pretuiti-va prietenii si nu lasati nimic sa va desparta pt ca un prieten adevarat ...greu se gaseste...eu l-am gasit dar..l-am pierdut:( Te iubesc andreea :*mi-e dor de tine:(

De ce ?

de ce?

pentru ca ii era frica de replica "ce ma iti era rusine de adevar?"
de ce?

pentru ca e prea las

de ce?
pentru ca ii e rusine

de ce?

pentru ca se crede smecher

de ce?
pentru ca isi creaza o imagine falsa

de ce?
pentru ca nu poate fi el

de ce?
pentru ca are impresia ca le stie pe toate.

de ce?
pentru ca nu e el

de ce?
pentru ca nu isi da seama

de ce?
pentru ca e temperamental

de ce?
pentru ca asa e el.

de ce?
pentru ca poate

de ce?
nu site.

Viata

Ati incercat vreodata sa tineti lumea in maini? eu una am avut momente cand mi-am dorit sa incerc macar daca nu imi era cu putinta...hmm ma intrebam intr-o zi cum ar fi sa putem controla tot ce se intampla cu noi =) sau cu altii..cum ar fi sa opresti timpul, sa fi in locul in care vrei sa fii cand vrei sa fii cu cine vrei sa fii...in visele mele eu sunt regina. cand ma trezesc sunt doar un soldat condus de viata si de lumea in care traiesc...incerc sa visez si sa ma rup de real...incerc sa fac in asa fel incat nimic sa nu ma faca sa plang.Vreau doar sa rad, sa tip sa sar de bucurie...pacat ca nu prea pot :( . Cum ar fi daca am tine lumea in maini? daca noi am fii universul? Dar nu suntem. nu sunt nici macar atat de mare precum o stea...care in univers e minuscula..un punct care abia se observa...Ce suntem noi? ce rost avem pe pamant? o viata de om dureaza prea putin...ar trebui sa adunam viata tuturor oamenilor ca sa ajungem la soare...Si cine nu si-ar dori? Cine nu ar vrea sa traiasca vesnic? cei care dupa cativa ani spun ca s-au saturat...chiar ieri am fost una din acele persoane...si totusi, cum te poti satura de viata cand nici macar nu ai trait-o la superlativ? cum in cativa ani? cum cand inca esti copil? Haideti sa traim! sa ne bucuram de fiecare secunda...fiecare secunda e zambet. Fiecare zambet e fericire. Fericirea e VIATA!

Ce e rosu si vine regulat?

hmm mai bine nu raspundeti... hai sa vorbim despre mosu..mos craciun, mos gerila...exista? nu exista? cum ii placea unui tip sa zica" sunt lucruri care exista chiar daca nu exista". Ne place sa credem ca exista cel putin pana la o anumita varsta cand un coleg mai rautacios sau chiar parintii ne confirma inexistenta mosului. :( pacat mi-ar fi placut sa existe...Cand la serbari sau chiar acasa se gaseste cate unu care sa se imbrace in mosu`>

:)) si nu le iese...mi se parea ciudat cum mosu de la gradinita nu e mosu adevarat...ba era mai slab ba era mai alb,ba mai negru. imi amintesc odata cand eucatoarea ne-a pus sa ne uitam pe geam cu pretextul"Mosu pleaca pe sania cu reni"...si mosu..ori era invizibil,ori nu exista.:)) Foaarte ciudat..Ar fi fost frumos daca Mos Craciun ar fi existat:)

Nature

Cum am fost? Cum o sa fiu?

Singura...


In autobuz ma asez langa o batrana. Se cufunda in scaun si se uita lung. Fata ii e brazdata de riduri adanci insa ochii ii stralucesc ca doua cristale.
Imi intorc privirea si ma uit pe ferestra. Nu vad nimic din tot ce e afara. Ma uit in gol.

Ma simt ciudat. Merg pe trotuar si incerc sa ma gandesc la ceva. Fulgii pica zici ca se intrec iar mie imi apare o lacrima in ochi. Un copil se joaca in zapada. Ma vede si se uita mirat la mine. Ma opresc. Se opreste. Se indreapta spre mine si isi duce manuta umeda catre ochii mei. Mii sterge. Ma saruta pe obraz si pleaca.

Ajunsa acasa trantesc cheile pe birou si ma asez in pat. Privesc in gol. Sunt confuza. As dormi...nu vreau.
Ma gandesc la ce am vazut azi...o batrana, un copil. Ce sunt eu? Cat sunt de mare? Am fost precum acel "tanc" ce se zbenguia prin zapada. Voi ajunge ca acea batranica? DA..sigur...Dar ce voi face pana atnci? pe cine voi avea aproape?


Prea multe intrebari, prea putine raspunsuri.
Ma asez pe perna si incep sa visez.
Totul se cufunda in ecoul tacerii mele.

Uneori nu e nevoie de cuvinte ca sa arati ce simti!

Sunt momente in care cuvintele amutesc. Sunt momente in care vorbele nu isi au rostul.
Uneori un zambet face mai mult decat o mie de cuvinte.
O imbratisare intr-un moment de singuratate face sa amuteasca tot ce se poate spune.
Au fost momente cand faptele au fost de o mie de ori mai importante decat posibile vorbe.
"te iubesc" sunt doua cuvinte care raman in cele din urma goale daca nu sunt presarate cu fapte care sa le dovedeasca.

Lasati inima sa vorbeasca pentru ca are o voce mult mai suava. Lasati faptele sa spuna tot ce e de spus, lasati sufletul sa graiasca!

Fara tine-i cumplit,
Fara tine mi-e greu.
De n-ai fi tu cum esti
Eu n-as ramane eu.
Sa-mi aduci ierni de iad,
Sa imi dai toamne reci,
Sa ma sufoci,
Sa ma inseli,
Dar sa nu poti sa pleci.

Un simplu joc de table

Stateam intr-o seara si ma jucam cu fratele meu un joc de table turcesti. Spre surprinderea mea a invatat foarte repede sa se joace in ciuda faptului ca are doar 4 ani si jumatate. Alex este genul de persoana care stie sa impresioneze pe cineva in orice circumstanta. Tinand cont ca vroia sa isi atinga scopul, de a castiga toate jocurile:)), mi-a zis un lucru tare amuzant:

-Ana, daca iti zic ca te iubesc ma lasi sa castig?

-Nu trebuie sa imi zici asta ca sa te las sa castigi...

Dupa 2-3 jocuri pierdute, Alex se hotaraste sa ia masuri:

-Ana, te iubesc:D

-Serios?

-DA. Mult

Nu stiu daca ce a zis l-a facut sa castige dar la urmatorul joc m-a batut cum nu a mai facut-o nimeni. Vazand ca are noroc se hotaraste sa mai jucam o partida. Din pacate pentru el norocul a fost de data asta de partea mea. Si ce credeti ca a zis?

- Eh...eu tot te iubesc ! Dar daca ma mai bati fie si o singura data, o sa imi schimb parerea.

A fost un joc tare interesant si credeti-ma ca mi-as dori ca Alex sa ramana la fel si mai tarziu :d...

Ce inseamna "a zambi"?

Oamenii ar trebui sa zambeasca indiferent daca totul e perfect sau e...perfect. Nu exista "e bine" sau "e rau". Exista doar "e perfect!".

Ce inseamna "a zambi"?

Pe de o parte, zambetul este ecoul sufletului fiecarui om, atunci cand ceva sau cineva il atinge placut in vreun fel, orice fel. E multumirea unei fapte bune. Pe de alta parte, zambetul poate fi si fals, malefic, tentacula a rauvointei.
Al tau cum e?

O farama din jurnalul meu.

10 August `09
Dimineaţa...Mă trezesc buimacă si mă uit la ceas. E doar cinci si douasprezece minute...încă întuneric. O dimineaţă de vară ce încă îşi aşteaptă răsăritul. Mă indrept spre balcon si acolo raman, fascinata de minunăţia zeului luminii ce se ridica pe cer în depărtări. Observ cîmpul ce se întinde si parcă...parcă se îmbrăţişează cu cerul într-un dans al frumusetii infinite.
Spicele de grau se misca din cand in cand in adierea usoara a vantului. Incet,incet, soarele se ridica pe bolta de un albastru curat ca ochii unui copil inocent. Cateva pasari trec lin in zbor, intrerupand imaginea care m-a captat.
Verdele copacilor hipnotizeaza totul, iar combinatia de verde a frunzelor cu galbenul soarelui ce se revarsa peste albastrul infinit e o minunatie. Pacat insa ca oamenii sunt prea ocupati si nu se opresc macar pentru o secunda sa vada, sa simta si sa admire ceea ce ii inconjoara.
Dumnezeu ne-a facut prea bogati, dar toata aceasta bogatie este transformata de noi intr-o saracie lucie. Nu stim sa ne bucuram, lasandu-ne captati de probleme.
Un val de somn ma cuprinde si ma intorc in camera mea...inchid ochii si ma pierd intr-un somn adanc...